R.Luca
Prin sticla rece un strigat se aduna,
De tacere frunze mor
Lasand patima-n tarana,
Orice fior de gand va inceta sa suna.
Din guri de foc petrol zvacneste
Mintea nu mai creste,
Mii de ulii se nasc si se presara
Pe popice moarte-n gara!
Vivid din vid rasare
O flama plina de ocara
Mistuind sublimul lumii in negare.
Si mangaie pe cap pe Brutus,
Din fir de fum se-ajunge Notus...
Imi place aspectul asta al blogului. Imi aduce aminte de prima mea interfatza. O sa ma apuc sa-l citesc. O sa-l citesc noaptea pt k il inteleg cel mai bine. Dupa cum spuneam, simti ceva de la Nietzsche in poezia asta.
RăspundețiȘtergereEsti atenta in clasa la filosofie, nu ? :)
Da, sunt atenta.
RăspundețiȘtergerePledez pentru o judecata cumpatata a natiunii intr-o masura infima raportandu-ma la intreg. Dar cum intregul este format din parti, iar daca partile se aduna pentru un tel comun, atunci partile influenteaza intregul si intregul influenteaza la randul sau restul partilor. Deci, vom trai fericiti intr-o judecata sanatoasa pana la adanci batraneti. E o utopie, nu? Aici intervine Nietzsche care o sa ne bata pe umar sa ne aduca aminte ca lumea e formata de oameni slabi si oameni tari. Iar oamenii tari sunt cei capabili sa schimbe lumea. Daca fiecare dintre noi am face un pas inainte, atunci fiecare ar obtine un plus de tarie si va marsa pentru dreptate. Ceea ce vad eu in aceasta poezie ca influenta a lui Nietzsche este atmosfera dura.
In rest, prefer sa las interpretarea in mainile voastre. Daca as da cartile pe fata as ucide misterul, nu?